Dupa curatirea propriului suflet, sfintii plang pentru oameni. Duhul Sfant din ei le incalzeste inima pentru a plange pentru mantuirea pacatosilor. Acest plans este unul de mare ardoare. Durerea e mare pentru ca sufletul curat nu vrea deloc ca oamenii sa ajunga in chin, de aceea plange si se roaga pentru intoarcerea lor la Dumnezeu. Inima e strapunsa cu simtiri dumnezeiesti prin care oamenii pacatosi sunt vazuti nepasatori, apoi tarati neputinciosi in iad. La asemenea vederi, sufletul sfintilor se inmoaie si de durere plange si se roaga fara alinare.
Rugaciunile pentru propriul suflet sunt bune dar a face rugaciuni doar pentru sine este egoism. De aceea Duhul Sfant invata inimile sa se inalte peste adunarea de bine doar pentru sine. Cand sufletul e indurerat pentru oameni, nu mai vrea nimic altceva decat mantuirea lor, pentru ca oamenii sunt chipuri asemenea lui si chipul lui Dumnezeu, iar atunci cand il iubesti pe Dumnezeu este imposibil sa nu fii indurerat si de chipul Sau, adica devii partas in durere cu durerea lui Dumnezeu, caruia ii pare rau cu durere de neimaginat de cei pacatosi. Cand Dumnezeu ii descopera sufletului putin din durerea Sa pentru pacatosi, cade in plans si rugaciune de la atata suspin dumnezeiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu