Nu putea sa planga, nu gasea un motiv sa planga. Pentru ca nu simtea nimic, avea inima de piatra. Voia sa planga si nu stia sentimentul, nu stia ce ar trebui sa ii strabata inima. Citea ca trebuie sa planga pentru pacate dar nu simtea sa faca asta.
Atunci cand a reusit sa smulga o lacrima din ochi a fost fortat. S-a fortat sa planga pentru pacate si in acel moment in minte s-au format ganduri ca totul in jurul lui e frumos, ca oamenii au creat lucruri si el le dorea, si cand au venit mai multe lacrimi ii veneau rapid si plecau astfel de ganduri, aproape nu le observa. A ajuns sa planga defapt pentru ca voia acele lucruri in loc sa planga pentru pacate.
Atunci cand a reusit sa smulga o lacrima din ochi a fost fortat. S-a fortat sa planga pentru pacate si in acel moment in minte s-au format ganduri ca totul in jurul lui e frumos, ca oamenii au creat lucruri si el le dorea, si cand au venit mai multe lacrimi ii veneau rapid si plecau astfel de ganduri, aproape nu le observa. A ajuns sa planga defapt pentru ca voia acele lucruri in loc sa planga pentru pacate.
Si-a adus aminte ca se spune sa plangem ca sa scapam din iad, si in acel moment s-a imaginat in flacari, chinuit, si plansul a devenit mai intens iar el se ruga lui Dumnezeu sa fie scapat de acolo. De data asta plansul avea sens si simtea in piept un foc care il usura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu