Prin inferiorizare continua oamenii sunt fortati sa faca voia masonilor

Uite niste exemple simple de control prin inferiorizare:
- te trezesti, dai drumul la televizor, acolo vezi case frumoase si oameni de succes; tu nu ai nici acele case si nu esti nici de succes, te simti prost si schimbi pe alt canal unde vezi o bunaciune aleasa bine ca sa intelegi ca nu-i de nasul tau
- iei micul dejun, deschizi frigiderul si vezi ca nu ai mancarea aceea frumoasa si gustoasa pe care niste familii mai instarite le postau pe facebook; inghiti ce ai si mergi mai departe
- mergi sa te imbraci, aceleasi haine ponosite, iti vine sa iti pui mainile in cap, hainele pe care le vrei ca sa fii in randul lumii sunt scumpe iar tu nu ai bani; iei si tu ce ai mai bun si pleci
- cobori in strada, acolo vezi lume grabita sa ajunga la fel ca tine la munca, numai ca tu pe jos sau intr-o masina rusinoasa, toate lumea la costum si cu masini impunatoare; pui privirea in pamant ca sa nu fii recunoscut si mergi repede mai departe
- ajungi la birou, vezi cladirea impunatoare si afacerea profitabila a actionarilor in care tu esti doar o rotita, ca un soarece care invarte o roata dar nu stie de ce; te asezi totusi pe scaun ca sa ai ce manca
- vin si sefii mai tarziu ca de obicei, ei sunt imaginea omului de succes, iti amintesti ca nu ai sanse sa ajungi nici macar ca ei in lumea asta nedreapta
- vine si colega la care tragi cu ochiul de mult dar ea se uita la unul cu mai multi bani
- pleci acasa obosit si fara un viitor cert, ratele te apasa, viitorul ti se pare promitator in vise dar nu stii pe unde sa o iei

Esti inferior din toate punctele de vedere. Esti distrus. La orice pas ti se reaminteste ce esti un nimic care nu poate sa scape. Esti un impostor, un nimeni al societatii, o creatura ajunsa din greseala in lume. Scoala te-a invatat ca modelul de succes e altul, iar tu nu esti acolo. Iti repeti ca nu conteaza banii, gloria, puterea. Ca am fost creati sa exploram nu sa adunam. Ca lumea e plina de imbecili care afiseaza o opulenta nereala. Dar stii si tu ca desi asa este, totusi arde ceva in tine care te tine in cursa, vrei doar sa ajungi in varf ca sa arat lumii ca ai cucerit-o. E o fenta, o batalie, nu o faci pentru tine, nu o faci pentru a arata celorlalti, o faci ca sa apesi cu vanitate fantoma care te urmareste "na ca te-am facut !".

Dintr-o data nu mai esti inferior. Dar esti drac. Ai scapat de fantoma inferiorizarii care iti bantuia viata ca o raie. Dar ca sa o faci a trebuit sa accepti ceva negru. Nu mai esti om. I-ai dat sistemului ce a vrut, ca sa te scape de cosmar. Acum esti vandut. Esti controlat din toate partile. Nu mai esti liber. Ai bani, ai femei, ai putere, ai glorie, dar suflet nu mai ai. Esti controlat, si culmea, nu ai plecat la drum pentru a avea, ci pentru a dovedi cosmarului ca il invingi. Nu stii cum, dar el te-a prins, si nu mai esti om, esti drac. Iar locul dracului e in infern. Acum nu mai poti scapa, ar fi prea rusinos si psihic imposibil sa mai accepti inferiorizarea. Ramai sclav, controlat, dai sistemului si ultima cupa plina de pacate, numai sa te tina otravit.